De ce a grațiat-o Traian Băsescu pe Angela Lican

În urmă cu două zile am fost la un reportaj, în Valea Roșie, Călărași, satul în care locuiește Angela Lican, femeia grațiată de Traian Băsescu. Nu știu care e ponderea minorității rome în satul respectiv, dar, fără îndoială că e una importantă, de vreme ce, pe strada respectivă n-am văzut față de majoritar.

Și, cu toate astea, n-am avut impresia că sunt vreun străin rătăcit în meleag. Surprinzător pentru unii, sau nu, cu toată supărarea lor, țiganii s-au exprimat corect, coerent și absolut civilizat. Nu au acuzat, nu au făcut „ură de rasă”. Au pus aceeași întrebare pe care eu însumi mi-am pus-o în momentul în care am înțeles de ce fusese condamnată la doi ani și jumătate, cu executare, această femeie care lăsa acasă șase copii, pe cel mai mic urmând să nu-l mai găsească în viață la revenirea din detenție – faptul că furase 25 de lalele dintr-un rond amenajat de primărie, undeva în zona BIG-Berceni.

Mă întreb cum ar fi reacționat societatea în situația în care i s-ar fi întâmplat acest lucru unui majoritar. Mă întreb dacă judecătorul respectiv ar fi pronunțat aceeași sentință în cazul în care Angela, mamă a șase copii, dintre care unul în vârstă de numai cinci săptămâni, n-ar fi fost țigancă.

Asta m-au întrebat și ei fără să nege vreo secundă gestul reprobabil al Angelei – faptul că a furat, greșala în sine, nerespectarea legii, a unui principiu, și, în consecință, aplicarea unei pedepse. Tuturor li s-a părut, însă, că răspunsul tribunalului a fost exagerat, mai ales în condițiile date. „Pentru ea nu s-a putut da o pedeapsă cu suspendare sau o amendă penală? A fost necesar să stea în pușcărie până i-a murit un copil?”, m-au înterbat ei.

Ce să le spui acestor oameni atunci când îți cer soluția problemelor lor? Când te întreabă din ce pot trăi ei, țigani și români, deopotrivă, în măsura în care satul românesc nu mai are resurse, locuri de muncă, bani, asistență socială, posibilități de regenerare?

Când dezinteresul guvernanților față de ei este deja normalitate? „Sigur, furatul nu este soluția, dar spuneți-ne dumneavoastră, care scrieți la ziar, ce trebuie să facem noi?”, m-au întrebat acești oameni. Ce să le răspunzi când te întreabă – fără a te face, totuși, răspunzător în calitate de reprezentant al majorității, ajuns în comunitatea lor, bănuit ca la un spectacol de circ – în ce măsură se justifică această sentință, în condițiile în care Parlamentul, ca masă de luptă împotriva deciziilor Justiției, se face zid în jurul celor acuzați de furtul unor sume de mii de ori mai mari decât costul a 25 de fire de lalea, smulse de Angela Lican dintr-un rond de flori? Când tribunalele condamnă oameni care au condus destinele acestei nații, inclusiv pe ale minoritarilor, la doi-trei ani de închisoare, cu sau fără executare, după ce au „drenat” în buzunarele personale sau ale clientelei lor politice sute de milioane de euro, bani care ar fi putut schimba fața satului în care trăiesc și viețile lor? Când beizadele bulversate de drog și nesimțire se suie cu mașinile lor de fițe peste oameni morali, care încearcă să le țină piept și, în primă instanță, sunt condamnați cu suspendare? Când unor iresponsabili aflați la volan, care au trimis în cimitire mii de oameni nevinovați, le dai pedepse, tot cu suspendare, indiferent dacă vina le aparține în exclusivitate?

Cum să le vorbești acestor oameni de principii, când tocmai ele, principiile, sunt încălcate grosolan de oameni pe care i-ai trimis în instituțiile statului ca să te reprezinte. Când acest mod, discreționar, de a interpreta și respecta legea, pe modelul „pentru unii mumă, pentru alții ciumă”, la nivel de Parlament și de Guvern, le induce ideea, în primul rând celor care se simt abandonați de stat, că, la rândul lor, pot face orice, oricând, măcar din spirit de frondă și cu scuza că, pentru ei, nu mai există niciun fel de soluție morală, în această țară.

Nu astfel poate fi integrată social minoritatea romă. Nu astfel poate fi convinsă să caute răspunsuri acasă. Nu în acest fel vom reuși să răspundem Europei care ne arată cu degetul, tot mai insistent, drept stat incapabil să rezolvăm problema țiganilor, oferindu-le astfel argumentele necesare pentru a susține furibundele campanii extremiste, împotriva noastră, a tuturor.

PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT ȘI PE PAGINA DE FACEBOOKMARIAN SULTĂNOIU